Журналисты информируют и предупреждают




PDF просмотр
НазваниеЖурналисты информируют и предупреждают
страница3/70
Дата конвертации18.10.2012
Размер0.83 Mb.
ТипДокументы
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   70

obligatoriu ca fiecare să se lanseze în business – dintr-o afacere gestionată iscusit are de 
beneficiat nu numai patronul, ci şi populaţia – fie că e vorba de o brutărie în sat, fie de 
un atelier de confecţii sau de o pizzerie. 
Concursul lansat de CIJ şi Proiectul „Noi perspective pentru femei” este un succes. 
Pe lângă scopul scontat, a fost realizat un obiectiv care nici nu a figurat în termenii de 
referinţă ai concursului: cel de a genera opere literare. Cel puţin trei le găsiţi între aceste 
coperte. Vă lăsăm pe dumneavoastră să le identificaţi. Dar pentru asta urmează să citiţi 
întreaga culegere. Merită. 
***
O tânără se visează fluture. Zboară din floare în floare, soarbe nectar şi se bucură de 
soare şi de libertate. Când se trezeşte, constată că se află într-un bordel, lângă clientul 
beat care sforăie...
 Prin articolele publicate în cadrul concursului menţionat în această plachetă, am 
vrut să le provocăm cititoarelor nişte coşmaruri, din care să se trezească şi să se bucure 
că sunt acasă, în sânul familiei, lângă cei dragi. Chiar dacă viaţa pe alocuri e grea, pâinea 
tot mai dulce e acasă... 
Deşi, nimeni nu poate spune unde se termină coşmarul şi unde începe realitatea...
doru ciocAnu
7



Partea I
Prevenirea traficului 
de fiinţe umane

Prevenirea traficului de fiinţe umane
Angela BrAşoveAnu
Mandarina mecanică 
Publicat în revista „PUNKT”,  2006
Va vinde mandarine. Poate, chiar şi banane. Ce bine! A văzut la barul din sat: se 
vindeau cu 17 lei şi cincizeci de bani. Cât bănărit! Oare poţi să mănânci pe ascuns 
şi să zici că s-au stricat? Valentina privea pe fereastră la copacii care se rânduiau în 
viteză. 

I se păru că viaţa ei se subţia şi se lungea pe măsură ce se depărtau de casă. Apoi, la un 
moment dat, firul se rupse. Trenul încetini brusc şi ea se izbi cu nasul de geamul umed, 
rece şi lipicios.
La început, i se păru că asurzeşte. Oameni care aleargă, genţi izbite una de alta, că-
rucioare ce te lovesc dureros la gleznă, scări, cerşetori, miros de carne prăjită, poliţişti 
îmbrăcaţi altfel, băieţi cu părul de toate culorile. Timpanele explodează, picioarele se 
împiedică, ochii caută îngroziţi o faţă cunoscută. 
- Hai, împiedicato! o strigă Ioana, vecina.
A urcat pentru prima dată cu ascensorul, o cutie strâmtă şi puturoasă, cu butoanele 
arse, care se hurduca şi scârţâia ameninţător de parcă ar fi fost o căruţă ce mergea în 
sus. 
- Vei trăi aici, zise Ioana. Dimineaţa vor veni şi restul. 
Care restul? Unde a plecat? Valentina ieşi la balcon, ţinându-se bine de tocul uşii. Jos, 
maşinile erau cât o cutie de chibrituri, oamenii – ca nişte furnici. Văzuse aşa ceva numai 
în filme, când se ducea la vecini. 
- Ia dezbracă-te, îi zise ţiganca grasă. 
- Pentru ce să mă dezbrac???
După doi pumni în cap şi o mână de păr smuls, îşi scoase tricoul.
- Puturoasa asta e toată opărită, zise cu greaţă ţiganca. Vorbeşte cu Căpsu, poate o 
dăm măcar la organe, dacă tot ne-am cheltuit. 
Mai vorbiră un timp între ei în ţigăneşte. Valentina înţelegea ca prin ceaţă cuvintele. . 
Scuipând  cu  năduf,  ţiganca  îi  mai  trase  un  picior  încălţat  într-un  pantof  cu  botul 
ascuţit şi deformat de la lăţimea ţărănească a piciorului. O înfipse încă o dată cu tocul 
scâlciat în cicatricele vinete de pe şold. 
Când avea doi ani, a căzut de pe cuptor în ceaunul cu apă pentru mămăligă ce fierbea 
pe plită. Maică-sa era plecată după apă la fântână. Când a intrat în casă, ea putea doar să 
sâsâie, fierbând. A purtat-o un an pe la babe. La şcoală aşa i-au şi zis: Măligă opărită. Fiţi 
de acord, nu e un nume care să te stimuleze să înveţi bine. După clasa a şaptea, a lăsat 
10

Angela BrAşoveAnu
Mandarina mecanică
şcoala baltă. Ştia să citească, să scrie şi să socotească banii pe care niciodată nu i-au avut, 
la ce i-ar mai trebui... 
Peste ceva timp, au adus două fete. Speriate, o priveau pe Valentina de parcă aceasta 
ştia mai multe sau chiar putea să le salveze. Ea stătea ghemuită într-un colţ, pe podeaua 
rece de linoleum şi scâncea ca un căţel părăsit. După ce le-au târât şi pe ele de păr prin 
camera goală, le-au făcut “instructaj”: clientul face cu ele ce vrea . Dacă vrea – le cumpă-
ră, dacă vrea – le omoară. Dacă fac mofturi, vor fi date la organe. Oricum, nu le va crede 
nimeni şi, oricum, nu au nici un act asupra lor. Valentina s-a gândit că o va căuta vecina 
sa, Ioana, cu care trebuia să vândă mandarine. Sau banane. Poate, o şi caută de acum. 
Încuiară uşa şi plecară. Fetele plângeau, ştergându-şi sângele de pe faţă cu poalele. Pe 
urmă, s-au liniştit. Valentina era cea mai mică dintre ele. Nu înţelegea prea bine ruseşte. 
După ce s-a întunecat, a venit ţiganca şi le-a ordonat să coboare. Pentru siguranţă, le-a 
mai dat câte un zdupac după ceafă. 
Le-a urcat într-un taxi mirosind stătut a ţigară, tapiţerie veche şi picioare brânzite. 
Şoferul, un tip de vreo cincizeci de ani, ştia ce are de făcut. A blocat uşile. Au mers mult, 
până s-au terminat clădirile. A început o pădure. Înaintau pe un drum întunecat. Farurile 
săreau de pe un trunchi pe altul. Crengile negre se izbeau de parbriz. Fetele s-au ghemuit 
una în alta. Poate, fugim? Unde, în pădure, fără bani, fără acte? Le era foame. 
După un drum hopuros, zăriră o luminiţă care se transformă într-un foc. Tremurau 
nişte umbre. Erau vreo cinci bărbaţi care beau vodcă din sticlă, trecând-o de la unul la 
altul. Taximetristul opri. Deschise uşile. Ele se ghemuiră şi mai mult una în alta. Bărbaţii 
se apropiară chiuind, clătinându-se; unul dintre ei avea un pistol pe care îl rotea deasupra 
capului. 
- O, au venit fetele! strigau ei, bătând cu palma în capotă. Sunt ruşinoase sau doar 
proaste? întrebă cel cu pistolul. 
Le traseră afară, descheindu-se din mers la pantaloni. Pe Valentina o apucă unul gras, 
ras pe cap, cu nasul scurt, lat şi cu două cicatrice pe obrazul stâng, cu pori mari şi vineţi, 
ce se vedeau şi în lumina flăcării. Bea vodcă din sticlă ridicând degetul mic în sus. Îi mai 
rămăseseră  vreo  două  înghiţituri.  O  apucă  pe  Valentina  de  gât  cu  două  degete  de  la 
mâna liberă şi o împinse spre foc, aruncând sticla goală în tufiş. 
- Băi, pe voi v-au trimis de la vaci direct la paţani konkretnâie, puţiţi ca nişte balegi, se 
oripilă unul dintre ei, cu ciuful ridicat pe moalele capului. Dar fiindcă v-au trimis, scoa-
teţi-vă chiloţii...
– Auzi mă, mie mi-a căzut o mutantă, zise grasu’, întorcând-o pe Valentina cu fundul 
spre foc să se vadă mai bine cicatricele. S-o pârlim mai mult. 
Ţipetele şi încercările lor disperate de a scăpa îi amuzau nespus. 
– Să le tăiem la dracu’ pe viţelele astea, că urlă atâta! Auzi, sunt şi virgine. Oricum, nu 
le mai caută nimeni, zise grasu’ fosăind. Unde e cuţitul, că era lângă grătar, să le tai dra-
cului! Se împiedică mai să cadă peste jăratic. Urlă. Valentina o luă la fugă prin pădure. Se 
lovi de ceva tare. Era taxiul cu care veniseră. Şoferul dormea. Se trezi buimăcit, deschise 
uşa din faţă. Se auzi trosnet de crengi rupte. „Porneşte!”, strigă Valentina. „Ajutor!”, strigă 
cealaltă fată, mai îndesată. 
11
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   70


Похожие:

Журналисты информируют и предупреждают iconДуктов. 10-14 новости компаний
«журналисты — не бешеные собаки» «супермаркет зы на весну-лето для пкрм каких-то условиях, однако я
Журналисты информируют и предупреждают icon14 предприятий малого бизнеса заняты торговлей и только 1 процент работает в жкх
Конечно, журналисты не обошли подземка по-прежнему находится на вниманием информацию о повыше
Разместите кнопку на своём сайте:
Бизнес-планы


База данных защищена авторским правом ©bus.znate.ru 2012
обратиться к администрации
Бизнес-планы
Главная страница