Журналисты информируют и предупреждают




PDF просмотр
НазваниеЖурналисты информируют и предупреждают
страница5/70
Дата конвертации18.10.2012
Размер0.83 Mb.
ТипДокументы
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   70

Prevenirea traficului de fiinţe umane
Angela BrAşoveAnu
Maria 
Publicat în revista „PUNKT”, februarie 2006
Când i-au spus la spital că a murit, s-a aşezat pe prag, a scos mecanic capacul de 
la borcanul de supă încă fierbinte şi a sorbit, încet, îndelung, lichidul cu bucăţele 
zaharoase de cartof arzându-i gâtul şi ea se mira că mai simte ceva. Sora medicală 
a privit-o un timp, apoi şi-a şters lacrimile de pe bărbie şi a alergat, scăpând 
papucii. Trecură două bolnave în halate vechi de cit cu colanele trecute peste 
burţile mari, uitându-se lung şi şuşotindu-se cu colţul batistei la gură.

 
Puse cu grijă borcanul în coşul de gunoi de lângă prag, îi dădu un picior câinelui care 
spera să consume restul – pe cine să te răzbuni atunci când îţi moare mama? Şi intră în 
spital. Semnă unde i-au arătat că trebuie să semneze, luă legăturica cu halatul decolorat, 
cana cu smalţul albastru şi papucii “Floare”, încă aproape noi. “O-of, cine o să te jelească, 
o-of, cui te-au lăsat cu şase guri mititele...”, boceau femeile de serviciu din ce în ce mai tare 
şi mai expresiv, parcă îndemnând-o să se includă şi ea în bocet, ca şi  cum i-ar fi spus nu 
mai are cine să te iubească şi ar fi aşteptat reacţia. 
La morgă, sub un cearşaf murdar era o babă, cu buzele cirozate strânse pungă şi alu-
niţa mare cu un fir sur se lipise straniu pe acest gât străin. Nu poate moartea să-şi bată 
joc de mama ta. E nedrept. Ieşi.
A rămas, săraca, cu şase pietre de gât... 
Acasă încercă să nu se uite la coşul împletit din fire de plastic cu care mergea la bi-
serică, ascunse după uşă galoşii roşi la călcâi. Lucrurile au o anumită nesimţire să supra-
vieţuiască stăpânilor. Cei mici se auzeau ţipând pe costişă.  Le încălzi supa. Ieşi să-i strige. 
Pe gard, uitaţi cine ştie de când, erau puşi la uscat nişte ciorapi, unul mai cafeniu, altul 
mai nucăriu, lungi; elasticul ieşea în firişoare albe, cel nucăriu avea o gaură în călcâi. Băgă 
degetul în gaură, îl învârti să se facă rotundă, se lăsă jos cu ciorapii la piept şi urlă lung, 
sălbatic şi neauzit. Au plâns grămăjoară, până cei mici, Ana şi Vasile, au adormit pe ea, 
transpiraţi.
… Pomeni, ţoluri noi tăiate cu foarfecele, bomboane ieftine legate cu aţă de crenguţe, 
din care rămânea numai câte o bucăţică de hârtie încleiată şi trebuiau înşirate altele, 
femei învârtind la sarmale, pete de ceară peste tot… “Unde-i oloiul, da ce le punem gro-
parilor?”.  Au îngropat-o lângă tata. Când a văzut scândura laterală a sicriului, se sperie că 
el o să scoată mâna prin crăpătură şi o să apuce celălalt sicriu. “Poate te duci şi tu, dragul 
mâcăi, în Italia? Iaca, tot mă întreabă Catinca lui Dominte. Tot a fi un ban pentru işti mi-
titei. Că de hrănit, i-om hrăni noi, moşnegii.” 
14

Angela BrAşoveAnu
Maria
Catinca lui Dominte era acum Catea, avea unghiile crescute cu gel şi pictate cu flori-
cele strălucitoare, patru inele şi sandale înalte decorate cu pietricele. Maria încerca să nu 
se uite la hainele sale şi îşi băgă papucii “Floare” sub masa de plastic.
“Sărăcuţa de tine, să te trezeşti la 16 ani mamă şi tată a şase bandiţi, mititica, cum te 
descurci? Zi, cu ce pot să te ajut?”. Şi o netezi uşor pe mânecă. Maria se înfioră de plă-
cere. O femeie atât de frumoasă şi de gătită stă cu dânsa la masă, o serveşte cu suc cu 
pai galben şi discută cu ea de parcă ar fi prietene. Şi-i povesti tot-tot, parcă temându-se 
că minunea se va termina şi femeia aceasta va dispărea în aer fără ca ea să-i spună toată 
durerea, toată neputinţa, toată ura şi toată nevoia de dragoste care zăceau în ea...
“Nu e nevoie să-mi mulţumeşti, fac şi eu ce pot”, o mai mângâie o dată pe mânecă. 
Mariei i se păru că o atinse un înger.
Paşaportul fu gata în câteva zile. Maria se ascunse după o glugă de strujeni ca nimeni 
să nu-i încurce să-l privească, să-i netezească coperta uşor zgrunţuroasă, să treacă cu 
buricele degetelor peste ştampila în relief... Îl deschisese de douăzeci de ori la pagina cu 
fotografia, i se părea că de acolo o priveşte o altă fată, fata cea care ar fi vrut să fie.
  -  Ia dezbracă-te, domnişoară, să-ţi vedem bogăţiile, o rugă batjocoritor-părinteşte 
unul dintre cei trei bărbaţi care intraseră în apartamentul pe care îl închiriase Catea ca să 
aştepte maşina ce trebuia să le ducă până la Verona. Creierul ei refuza să înţeleagă ceea 
ce îi cerea tipul. “Catea!!!”, strigă ea, speriată de tot. Bărbaţii au râs zgomotos, bătând en-
tuziasmat din palme ca de la o glumă bună. “Ce i-aţi făcut Catei, unde e?”. Bărbaţii râdeau 
şi mai tare. Cel care îi ceruse să se dezbrace scoase un cuţit frumos, cu plăsele roşii şi se 
apropie de ea. Luă atent, grijuliu bluza de un nasture şi o sfâşie de sus până jos, apoi o 
zgârie între sâni, privind-o  tandru în ochi. O picătură de sânge se scurse, gâdilând-o, pe 
burtă. Brusc, i se făcu dor de bunei, de fraţi, iar albiuţa cu rufe murdare i se păru un vis 
frumos.
Plânse, urlă, trase perdelele în jos, cu tot cu galerii, una o lovi cu colţul de metal în 
cap, gemu, bătu cu pumnii în ferestre, dar acestea aveau obloane pe dinafară şi nu putea 
vedea  nimic.  Nimic.  Se  ghemui  într-un  colţ,  stătu  mult,  până  corpul  încleiat,  vânăt  îi 
amorţi cu totul. Se răsuci o cheie în uşă, intrară trei bărbaţi smoliţi şi unul blond, vorbind 
într-o limbă necunoscută. Nu era italiană, căci nu semăna cu româna. Nu mai avea glas să 
urle, doar hârâia ca un câine răguşit. Când îşi veni în fire, plecaseră. Apoi veniră alţii. Doi. 
Unul era beat criţă, o tot trăgea de păr şi făcea spume la gură; celălalt, mai treaz, bea din 
sticlă şi se uita la ei. La un moment dat, luă sticla şi i-o trânti celuilalt în cap. Căzu snop, 
plescăind din buze. Maria înmărmuri. Se lipi de perete. Dar celălalt n-o lovi, aruncă sticla 
goală şi se aşeză, parcă obosit după o muncă grea. Tăceau. Deodată, “mortul” începu să 
sforăie. Smolitul zâmbi. Îi spuse ceva. Ea nu înţelese. El dădu a lehamite din mână. Îi sună 
telefonul. Vorbi mult, agitat. Se trezi celălalt. Se târî până la baie, mormăind ceva. Plecară 
amândoi. 
Apoi veni doar cel bun. Aşa-i spusese Maria în sinea sa. Îi aduse de mâncare, şampon, 
un tricou, o fustă mini şi lenjerie de dantelă. Rămase peste noapte. Timp de o săptămână. 
Vorbea un pic rusa. Beau ceai când el i-a spus că azi vor veni şi alţi bărbaţi, dar el va avea 
grijă să nu o bată, să se poarte frumos cu ea. Ea rămase cu ceaiul în gură. S-a ţinut de 
15
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   70


Похожие:

Журналисты информируют и предупреждают iconДуктов. 10-14 новости компаний
«журналисты — не бешеные собаки» «супермаркет зы на весну-лето для пкрм каких-то условиях, однако я
Журналисты информируют и предупреждают icon14 предприятий малого бизнеса заняты торговлей и только 1 процент работает в жкх
Конечно, журналисты не обошли подземка по-прежнему находится на вниманием информацию о повыше
Разместите кнопку на своём сайте:
Бизнес-планы


База данных защищена авторским правом ©bus.znate.ru 2012
обратиться к администрации
Бизнес-планы
Главная страница