Журналисты информируют и предупреждают




PDF просмотр
НазваниеЖурналисты информируют и предупреждают
страница6/70
Дата конвертации18.10.2012
Размер0.83 Mb.
ТипДокументы
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   70

Prevenirea traficului de fiinţe umane
cuvânt. N-au bătut-o. Erau mai mult albi, străini, dar şi albanezi. Într-o zi, veni agitat şi-i 
zise: “Gata, ieşi.” Pentru prima dată, după trei luni, ieşi afară. Erau copaci, copacii aveau 
frunze, copii, oameni care mergeau fără să se uite la ea. Să fugă? Ajunseră la aeroport. 
Amsterdam, citi ea destinaţia. El întinse două paşapoarte. Îşi văzu poza, dar nu desluşi 
numele. Nu i-l dădu în mână. Zbura pentru prima dată. I se înfundară urechile, se înălbi 
de frică, dar privea cu ochii larg deschişi la norii albi care se aşterneau sub ei.
Alex
Mergea prin ploaia de vară spre barul său ca să-şi bea berea de după serviciu. O fată 
înaltă, cârlionţată, îi făcu semn, apropiind două degete de buze. El îi întinse pachetul de 
ţigări. Ea luă două. Îi aprinse una. O studie. Nu avea mai mult de 16 ani, de la flacără i se 
făcu auriu pufuşorul de pe obraji. Ochii verzi, imenşi îl priveau fără curiozitate. 
- Tourist? întrebă el ca să înceapă vorba.
- Prostitute, răspunse fără jenă.
Tăcură un timp. Lui îi veni ideea. 
- Cât?
- O sută. 
- Acum poţi?
- Să întreb.
Era liberă. El o cumpără pentru întreaga seară. Se plimbară pe străzi, mâncând în-
gheţată. Intrară la “Madame Tusseau”, ea era fericită, sărutându-l pe obrazul de ceară 
pe James Bond şi uitându-se sub rochia răsfirată de ventilator a lui Marylin Monroe. El 
era fericit, urmărindu-i fiecare mişcare. S-au plimbat cu careta trasă de caii cu picioare 
groase, păroase: nu o mai făcuse din copilărie. Statuile vii li se închinau pe neaşteptate, 
băgând-o pe Maria în sperieţi.  
A cumpărat-o în fiecare seară, întreaga zi de muncă elaborând planuri de excursii, 
gândindu-se doar la ea. Ea îl învăţa cuvinte în rusă şi în română, râzând de accentul lui. 
În cei 38 de ani ai săi, nu fusese atât de des la Grădina zoologică. Acum, s-ar fi dus încă 
de zece ori, numai să-i vadă ochii sclipind. Uneori, se comporta de parcă i-ar fi fost fiică, 
alteori se dădea periculos de aproape de el, înfiorându-l. Apoi, deveni tot mai tristă şi 
mai absentă. 
- Vreau să mă întorc acasă, zise ea cu glas stins. El îi dădu bani de drum, trei zile alese-
seră cadouri pentru fraţi şi pentru bunei. 
- Şi paşaportul? întrebă el.
- Îl fur de la Ahmed, ştiu cum s-o fac.
Nu-i dădu voie să o conducă la aeroport. El nu înţelese de ce, putea să-şi ceară permi-
siune de la serviciu, dar ea insistă. El se supuse.
- Cum ajung, te sun.
Trecură trei zile. Trebuia să fi ajuns demult. Nu se anunţase nici o catastrofă. Trecu o 
săptămână. Trecură trei. Ura telefonul. Înnebunea. Sună Interpolul. Căută prin internet 
organizaţii din Chişinău. Le bombardă cu scrisori. Nimic. Nimeni nu ştia nimic.
16

Angela BrAşoveAnu
Maria
...Taxiul opri în faţa primăriei. Glod. Trei gâşte murdare. Lacătul ruginit. 
- E amiază, primarul vine numai la opt, îi zise o babă slabă cu galoşi şi cu o franzelă 
ieşind dintr-o pungă “Versace” boţită. 
Am nevoie... Maria Boaghe, zise Alex, ajutându-se de mâini şi de sprâncene.
- Îi la Italia, la Italia, dacă nu ştii mătăluţă, iaca, au rămas moşnegii singuri.
Câinele hămăi hârcâit, tras înapoi de lanţul gros, pentru vite. Aşteptă. Nu ieşi nimeni. 
Intră. Înconjură beciul crescut cu iarbă şi muşchi peste pietrele vechi. Auzi un geamăt. 
Văzu un cap alb, zbârlit, după o uşă de lemn. O mâţă tărcată torcea alături. 
- Ridică-mă, gemu capul. 
Dincolo de uşă, se zărea un cuptor de lut, vopsit cândva în albastru, pe care era un 
ceaun înnegrit. Alex îl păşi şi îl ridică cu greu de subsuori.
Odată ridicat şi aşezat pe prispă, moşneagul se răsti la el:
- Da tu cine eşti?
- Alex, prieten Maria, zise el, arătând cu mâna la piept. Cadouri. Unde copii?
- Nu-i copchiii, făcu moşul, parcă zădărându-l.
Veni bunica. Purta nişte ochelari legaţi cu un elastic vechi pe după ceafă, care îi făceau 
ochii mari şi speriaţi, dar era mai vioaie şi se mişca mai iute decât moşul. Ducea o cană de 
un litru cu lapte, venea de la vecini. Îi povesti că de vreo trei luni, n-are nici un semn de 
la Maria, deşi Catinca zicea că e bine, lucrează şi degrabă o să trimită bani. Au venit de la 
raion şi au zis că trebuie să dea copiii la internat, că acolo vor fi îngrijiţi mai bine. 
- Eu tare n-am vrut să-i dau pe mititei, da tucma se îmbolnăvise junghiu ista şi căzuse 
la pat şi n-am putut să mă opun... 
Nu ştiau la care casă de copii i-au luat. “Of, păcatele noastre, la raion, da unde – nu 
ştim.” 
Le lăsă nişte bani. Jucări le arătau străine şi straniu pe laiţa acoperită cu un ţol dun-
gat. Merse la Chişinău. Se întâlni cu cei cu care corespondase. Nu află mai nimic. Se 
întoarse la Amsterdam. Timp de o jumătate de an, scrise scrisori la toate casele de copii 
din Moldova. Câte pe unul, îi găsi. Era fericit. Maria dispăruse. Îşi luă concediu. După 
kilograme de hârti  completate şi drumuri, îi găsi, îi văzu. Ei se uitau uimiţi la străinul 
ciudat, mai ales cel mare, Gheorghe, de 13 ani, slăbănog şi cu părul cârlionţat la urechi. 
Se uita pe sub sprâncene. De ce ne-ar vrea străinul ăsta binele? În schimb, cei mici, Ana 
şi Vasile, atârnau încontinuu de gâtul lui. Alex merse cu ei toţi la Chişinău, le cumpă-
ră haine, încălţăminte, televizor şi calculator. Lor le ieşeau ochi  din orbite de uimire. 
Nimeni niciodată nu le cumpărase atâtea. Nici copi i cei mai bogaţi din sat nu aveau 
calculator cu mouse cu beculeţe. Şi nici aşa bicicletă, cu 22 de viteze. Alex îi dădu două 
sute de euro unei femei din mahala ca să dea casa cu var. Femeia tot dădea să-i pupe 
mâna. Cumpără cărbuni şi lemne. Concediul se termină. Mai trecu un an. Alex trimitea 
în fiecare lună bani în Moldova. Copi i îi scriau e-mail-uri. Interpolul îl anunţă că au dat 
de urmele Mariei în Belgia. 
Peştele ei fusese omorât cu o lună în urmă într-o încăierare mafiotă. El luă legătura cu 
Ambasada Moldovei de la Bruxelles. 
Maria fusese trimisă acasă. Alex urcă în avion. 
17
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   70


Похожие:

Журналисты информируют и предупреждают iconДуктов. 10-14 новости компаний
«журналисты — не бешеные собаки» «супермаркет зы на весну-лето для пкрм каких-то условиях, однако я
Журналисты информируют и предупреждают icon14 предприятий малого бизнеса заняты торговлей и только 1 процент работает в жкх
Конечно, журналисты не обошли подземка по-прежнему находится на вниманием информацию о повыше
Разместите кнопку на своём сайте:
Бизнес-планы


База данных защищена авторским правом ©bus.znate.ru 2012
обратиться к администрации
Бизнес-планы
Главная страница